Cade Dragă Cerul by Samurai Lyrics
[Vers 1: Lian]
Călător pe diguri, întotdeauna răsăritul și apusul
Poate cel mai frumos lucru posibil
Dar știi ce mă intrigă însă că acuma pot citi printre riduri
E ca o taină nepătrunsă amprenta timpului pe trupuri
Tu ești suflet pur, eu doar un joker tăcut
Sătul de trucuri. Îmi spuneai că asta-i doar o joacă de copii
Acum te cred pe cuvânt și te rog nu mai vorbi prin absurd
Că starea asta îmi provoacă aritmii și m-am trezit în trecut
Cu același gust acru; e frica din adâncul inimii
Și chipul tău e sacru. Păstrează-mi spiritul în cadru
Și cade dragă cerul, suntem singuri într-un câmp gen indigo
Deci care este sensul? Mă vezi cum mă împiedic în atâtea tempo-uri
Serios, caut limpezimi și cuvintele sunt de prisos
[Vers 2: Samurai]
M-am întrebat de-atâtea ori oare observă dacă plec?
Atâtea suflete sub cer, de ce le-ar trebui unul defect?
Nu înțeleg de ce se prefac că totu-i perfect
Și marea se supără iarna când oamenii nu mai trec
S-o vadă și durerea ei se simte
Dacă întrebi ce s-a-ntâmplat imi zice "nimic" și se-nchide
Îmi trimite un val, mă-nghite
Îmi ia nisipul din clepsidră, îmi ia prea mult să mă vindec
Când te văd că te pierzi în adânc
În suflet strâng, suntem la fel, nici eu nu vorbesc
Rămân tăcut c-am folosit cuvinte ce rănesc
Atât de mult m-am antrenat să zic tot ce gândesc
Ce simt, pierdut în infinit, în timp totul pare nimic
[Vers 3: Samurai]
Cică poeții mor de foame, tu să nu-i crezi
Doar că poeții trăiesc drame și-au nevoie de-un medicament
Și după de un stimulent ca să se simtă vii
N-au timp de oameni, panarame, de atâția copii
Ah, unii trăiesc viața pe fugă
Alții se închid în temple și timpul trecut îl uită
Lasă mintea să creeze, nu contează pe-unde umblă
Inima o să trieze dacă nu e amorțită încă
Am chef de ducă, mă urc în mașină, plec
Soarele-n spate, inima rece din piept
Nici măcar nu mai bate, e inutil să o resuscitez
Că are o perspectivă aparte, totul e intens
Ah, și eu credeam că e exact invers
Și eu credeam că e exact invers
Și eu credeam că e exact invers
Călător pe diguri, întotdeauna răsăritul și apusul
Poate cel mai frumos lucru posibil
Dar știi ce mă intrigă însă că acuma pot citi printre riduri
E ca o taină nepătrunsă amprenta timpului pe trupuri
Tu ești suflet pur, eu doar un joker tăcut
Sătul de trucuri. Îmi spuneai că asta-i doar o joacă de copii
Acum te cred pe cuvânt și te rog nu mai vorbi prin absurd
Că starea asta îmi provoacă aritmii și m-am trezit în trecut
Cu același gust acru; e frica din adâncul inimii
Și chipul tău e sacru. Păstrează-mi spiritul în cadru
Și cade dragă cerul, suntem singuri într-un câmp gen indigo
Deci care este sensul? Mă vezi cum mă împiedic în atâtea tempo-uri
Serios, caut limpezimi și cuvintele sunt de prisos
[Vers 2: Samurai]
M-am întrebat de-atâtea ori oare observă dacă plec?
Atâtea suflete sub cer, de ce le-ar trebui unul defect?
Nu înțeleg de ce se prefac că totu-i perfect
Și marea se supără iarna când oamenii nu mai trec
S-o vadă și durerea ei se simte
Dacă întrebi ce s-a-ntâmplat imi zice "nimic" și se-nchide
Îmi trimite un val, mă-nghite
Îmi ia nisipul din clepsidră, îmi ia prea mult să mă vindec
Când te văd că te pierzi în adânc
În suflet strâng, suntem la fel, nici eu nu vorbesc
Rămân tăcut c-am folosit cuvinte ce rănesc
Atât de mult m-am antrenat să zic tot ce gândesc
Ce simt, pierdut în infinit, în timp totul pare nimic
[Vers 3: Samurai]
Cică poeții mor de foame, tu să nu-i crezi
Doar că poeții trăiesc drame și-au nevoie de-un medicament
Și după de un stimulent ca să se simtă vii
N-au timp de oameni, panarame, de atâția copii
Ah, unii trăiesc viața pe fugă
Alții se închid în temple și timpul trecut îl uită
Lasă mintea să creeze, nu contează pe-unde umblă
Inima o să trieze dacă nu e amorțită încă
Am chef de ducă, mă urc în mașină, plec
Soarele-n spate, inima rece din piept
Nici măcar nu mai bate, e inutil să o resuscitez
Că are o perspectivă aparte, totul e intens
Ah, și eu credeam că e exact invers
Și eu credeam că e exact invers
Și eu credeam că e exact invers