Releveu - Ei cu S. Andreea by Releveu Lyrics
Ea îl privea cum doarme
Lui îi plăcea să umble
Lui îi plăcea să toarne
Ei îi plăcea să adune
El o privea cum plânge
Ea îl privea cum pleacă
Ea aştepta să-i pese
El aştepta să-i treacă
Ea se certa cu stelele
El se iubea cu luna
El murdărea agendele
Ea se scaldă cu bruma
Ea-l lua prea în serios
El se întrecea cu gluma
Ea era iertătoare
Dar el greşea într-una într-una
El nu o merită, că ea părеa tipă de treabă
Şi se minţеa că o iubeşte de frică să n-o piardă
Ei îi plăcea să râdă
Lui îi plăcea să tragă
Ea voia să mai rămână
Când el voia să meargă
Ea aştepta să vină vara
El aştepta să plece
Lui îi plăcea să scrie toamna
Ei nu-i plăcea că-i rece
Ea se trezea de dimineaţă
Când el pleca din baruri
Ea-l visa noapte de noapte
El adormea-n coşmaruri
"Asta nu e o poveste, asta e o poezie, dar i-am ascuns rima sub rânduri ca să arate a proză
Era frig, Februarie spre Martie, se împlineau două săptămâni de la un 14 sec, fără
Declaraţii, fără trezit în acelaşi pat, fără mic dejun în doi, fără mesaje de bună
Dimineaţa, fără apeluri nepreluate şi fără.. ba nu, cu părere de rău."
Ea la început de drum, simţea emoţia în gleznă
El la sfârşit de alee, vedea intrarea în beznă
Lui îi plăcea s-o simtă
Ei îi plăcea să-l vadă
Lui îi plăcea s-o prindă
Ei îi plăcea să cadă
El nu simţea prea multe
Ea se făcea că-l simte
Şi se făcea că-l crede când îl simţea că minte
El încerca s-o cucerească, dar ea credea c-o prinde
Ea încerca să-l preţuiască dar el credea că-l vinde
Ei îi plăcea să cunoască
Lui îi plăcea să ştie
Ei îi plăcea să trăiască
Lui îi plăcea să învie
Ei îi plăcea să existe
Lui îi plăcea să fie
Ea se vedea matură
El în copilărie
Ei îi plăcea să citească despre alţii, trăia boem
Lui îi plăcea să scrie despre el, trăia în poem
Ea construia un caracter de lemn, demn de totem
El prăpădea idei de smoală cu gândul la Eden
Pofteau unul la altul deşi păreau sătui
Când ea pleca, el era gol, iubitul nimănui
Ca ea nu prea găseai, sătulă de destui
Ea şi-a abandonat parfumul în aşternuturile lui
"Vântul aduce ace de nea care se înfig în asfalt şi se topesc, formând o mocirlă
Tăioasă care mi-a rupt ghetele, am ajuns acasă şi bucuros de căldură din sânul familie şi
Coastele caloriferului, mi-am aprins o ţigară, era aproape primăvară, parcă simţeam mirosul
Fumului cum se schimbă şi îmbracă haine mai subţiri, ucid ţigară într-o scrumieră umedă
În care se formase un uşor nămol care semănase cu mocirla de afară, încep şi scriu
Încercând să sting un Februarie aprins prematur de la prima scânteie a unei iubiri care nici nu
Începuse şi deja se întrezăreau regretele despărţirii."de
Lui îi plăcea să umble
Lui îi plăcea să toarne
Ei îi plăcea să adune
El o privea cum plânge
Ea îl privea cum pleacă
Ea aştepta să-i pese
El aştepta să-i treacă
Ea se certa cu stelele
El se iubea cu luna
El murdărea agendele
Ea se scaldă cu bruma
Ea-l lua prea în serios
El se întrecea cu gluma
Ea era iertătoare
Dar el greşea într-una într-una
El nu o merită, că ea părеa tipă de treabă
Şi se minţеa că o iubeşte de frică să n-o piardă
Ei îi plăcea să râdă
Lui îi plăcea să tragă
Ea voia să mai rămână
Când el voia să meargă
Ea aştepta să vină vara
El aştepta să plece
Lui îi plăcea să scrie toamna
Ei nu-i plăcea că-i rece
Ea se trezea de dimineaţă
Când el pleca din baruri
Ea-l visa noapte de noapte
El adormea-n coşmaruri
"Asta nu e o poveste, asta e o poezie, dar i-am ascuns rima sub rânduri ca să arate a proză
Era frig, Februarie spre Martie, se împlineau două săptămâni de la un 14 sec, fără
Declaraţii, fără trezit în acelaşi pat, fără mic dejun în doi, fără mesaje de bună
Dimineaţa, fără apeluri nepreluate şi fără.. ba nu, cu părere de rău."
Ea la început de drum, simţea emoţia în gleznă
El la sfârşit de alee, vedea intrarea în beznă
Lui îi plăcea s-o simtă
Ei îi plăcea să-l vadă
Lui îi plăcea s-o prindă
Ei îi plăcea să cadă
El nu simţea prea multe
Ea se făcea că-l simte
Şi se făcea că-l crede când îl simţea că minte
El încerca s-o cucerească, dar ea credea c-o prinde
Ea încerca să-l preţuiască dar el credea că-l vinde
Ei îi plăcea să cunoască
Lui îi plăcea să ştie
Ei îi plăcea să trăiască
Lui îi plăcea să învie
Ei îi plăcea să existe
Lui îi plăcea să fie
Ea se vedea matură
El în copilărie
Ei îi plăcea să citească despre alţii, trăia boem
Lui îi plăcea să scrie despre el, trăia în poem
Ea construia un caracter de lemn, demn de totem
El prăpădea idei de smoală cu gândul la Eden
Pofteau unul la altul deşi păreau sătui
Când ea pleca, el era gol, iubitul nimănui
Ca ea nu prea găseai, sătulă de destui
Ea şi-a abandonat parfumul în aşternuturile lui
"Vântul aduce ace de nea care se înfig în asfalt şi se topesc, formând o mocirlă
Tăioasă care mi-a rupt ghetele, am ajuns acasă şi bucuros de căldură din sânul familie şi
Coastele caloriferului, mi-am aprins o ţigară, era aproape primăvară, parcă simţeam mirosul
Fumului cum se schimbă şi îmbracă haine mai subţiri, ucid ţigară într-o scrumieră umedă
În care se formase un uşor nămol care semănase cu mocirla de afară, încep şi scriu
Încercând să sting un Februarie aprins prematur de la prima scânteie a unei iubiri care nici nu
Începuse şi deja se întrezăreau regretele despărţirii."de