Noinvrie by Releveu Lyrics
Gânduri atârnă greu, fruntea mi-a zdrobit palma
O să te las să mă ucizi să facem pace cu karma
Un cetățean civilizat, m-au educat strada și mama
Nu-i un motiv să te lauzi că încă fumezi marijuana
Soarele despică noaptea, razele spintecă ploaia
Litere-mi bandajează cartea, cuvintele-mi vindecă foaia
Ucid pagini de roman numerotând cu cifre arabe
Las cuvintele plângând când le despart în silabe
Îmi joc rolu' în poveste, asta mă face s-o scriu
Nu-mi trăiesc viața murind, asta mă face să înviu
Văd lebede-n mocirlă, descriu coșmaru' lui Ceaikovski
Aici e fiecare cu noroiu' lui, vezi "Călăuza" lui Tarkovski
Plouă trecător pe trecători prin trecători de munte
Și mulți ar trece peste munți da-s temători de punte
Odată cu ei mă-mpiedicam de virgule și puncte
Trăiam fiecare zi ca pe ultima până am realizat că am mai multe
*Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceața așternută-n așternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârșitul să-ți găsesc vreo zece începuturi*
X2
Nu renunța la fericire c-o să te-mbolnăvești mereu
Nu căuta leacul în alții c-o să mă-mbolnăvesc și eu
Nu profita de oameni slabi că o s-ajungi să vrei
Să nu fii aflat în felul ăsta că ești mai slab ca ei
Îți bați aproapele, cât de femeie ești, bărbate
Vei fi ovaționat la scenă închisă de aplauze încruntate
Îi văd cum le transpiră pleoapele, aproape au ajuns departe
Se luptă fără clauze, pe cauze inventate
Din smocuri de iarba rămân doar frunze și cioturi
Din ciocuri de barză cad doar griji materne și hopuri
Rămâne doar scrumu' din stocuri, doar fumu' din focuri
Rămâne doar unul din mulți într-unul dintre jocuri
Azi îmi trăiesc visul ce mi-a marcat copilăria
Bucuria mea stă în patru rânduri și trei bomboane "Bucuria"
Dansăm frumos după cum cântă patriarhia
Suntem turiști pe Terra, rămânem români în România
Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceața așternută-n așternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârșitul să-ți găsesc vreo zece începuturi*
O să te las să mă ucizi să facem pace cu karma
Un cetățean civilizat, m-au educat strada și mama
Nu-i un motiv să te lauzi că încă fumezi marijuana
Soarele despică noaptea, razele spintecă ploaia
Litere-mi bandajează cartea, cuvintele-mi vindecă foaia
Ucid pagini de roman numerotând cu cifre arabe
Las cuvintele plângând când le despart în silabe
Îmi joc rolu' în poveste, asta mă face s-o scriu
Nu-mi trăiesc viața murind, asta mă face să înviu
Văd lebede-n mocirlă, descriu coșmaru' lui Ceaikovski
Aici e fiecare cu noroiu' lui, vezi "Călăuza" lui Tarkovski
Plouă trecător pe trecători prin trecători de munte
Și mulți ar trece peste munți da-s temători de punte
Odată cu ei mă-mpiedicam de virgule și puncte
Trăiam fiecare zi ca pe ultima până am realizat că am mai multe
*Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceața așternută-n așternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârșitul să-ți găsesc vreo zece începuturi*
X2
Nu renunța la fericire c-o să te-mbolnăvești mereu
Nu căuta leacul în alții c-o să mă-mbolnăvesc și eu
Nu profita de oameni slabi că o s-ajungi să vrei
Să nu fii aflat în felul ăsta că ești mai slab ca ei
Îți bați aproapele, cât de femeie ești, bărbate
Vei fi ovaționat la scenă închisă de aplauze încruntate
Îi văd cum le transpiră pleoapele, aproape au ajuns departe
Se luptă fără clauze, pe cauze inventate
Din smocuri de iarba rămân doar frunze și cioturi
Din ciocuri de barză cad doar griji materne și hopuri
Rămâne doar scrumu' din stocuri, doar fumu' din focuri
Rămâne doar unul din mulți într-unul dintre jocuri
Azi îmi trăiesc visul ce mi-a marcat copilăria
Bucuria mea stă în patru rânduri și trei bomboane "Bucuria"
Dansăm frumos după cum cântă patriarhia
Suntem turiști pe Terra, rămânem români în România
Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceața așternută-n așternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârșitul să-ți găsesc vreo zece începuturi*