În vieliștea uitării by Dordeduh Lyrics

Către crugul nețărmurit
Am înaintat chemarea
Cănd de veste am primut
Că a început uitarea

Și-am obosit să mă mai zbat
C-am să mă sting făr’ să răzbat
C-adun griji sî străng în piept
Tot ce n-a fost înțelept;
Și-am să pier resemnat
C-am să mă pierd dezintegrat
C-am un dar de-mprăștiat
Și un dor neîmpărtășit
Ce n-a prins fire, ce a murit
Făr’ să-l învii în somn
Să aștearnă basmul pân’ la Panteon

În neant din nou pășesc
Și-n ochi me se conturează ființe
Soarta ce mi-o croiesc
Se limpezește în minte
Din voia lor
Clătesc din voia lor
Ce-n timp s-a prins în mine
Și-n valuri mă izbеsc
Pierind până la sine
Căci har de moștеnesc
De făuresc în bine
Un loc am să-mi găsesc
În marea plăsmuire

C-am învățat cum să mă zbat
Să nu mă sting, cum să răzbat
Să n-adun griji, să nu străng în piept
Tot ce n-a fost înțelept
Căci n-am să pier resemnat
N-am să mă pierd dezintegrat
C-am un dar de-mprăștiat
Și un dor de-mpărtășit
Ce prinde fire, ce n-a murit
Ce ține cerul să pășesc ușor
Căci acel fior m-a-nvățat să zbor
Să nu mă soarbă frica, să m-arunc în gol